- defect
- DEFÉCT, -Ă, defecţi, -te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. 2. adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din lat. defectus, germ. Defekt.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98Defect ≠ calitate, virtute, merit, perfecţiuneTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDEFÉCT s., adj. 1. s. cusur, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvirşire, răutate. (Are nenumărate defect.) 2. s. v. anomalie. 3. s. v. patimă. 4. s. v. defecţiune. 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas defect.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeféct adj. m., pl. defécţi; f. sg. deféctă, pl. defécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdeféct s. n., pl. defécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEFÉC//T1 defecttă (defectţi, defectte) Care prezintă imperfecţiuni; cu neajunsuri. /<lat. defectus, germ. DefektTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFÉCT2 defecte n. 1) Lipsă a unei însuşiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficienţă; meteahnă. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcţioneze normal; defecţiune. 3) Lipsă de integritate anatomică sau funcţională a unui organ; deficienţă. /<lat. defectus, germ. DefectTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFÉCT s.n. Cusur, imperfecţiune, lipsă; beteşug, meteahnă. ♦ Deranjament care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat etc. [< lat. defectus].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDEFÉCT, -Ă adj. Care nu mai este în stare de funcţionare; stricat. [< lat. defectus].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNdeféct (defécte), s.n. – Cusur, imperfecţiune. lat. defectus (sec. XIX). – Der. defectuos, adj., din fr. défectueux; defectuozitate, s.f.; defectibil, adj., din fr. défectible; defectiv, adj., din fr. défectif.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDEFÉCT, -Ă I. adj. care s-a defectat, s-a stricat. II. s.n. 1. imperfecţiune, lipsă, cusur. ♢ deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc. ♢ dezavantaj, inconvenient. 2. (fiz.) defect de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia. (< lat. defectus, germ. Defekt)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.