- defecţiune
- DEFECŢIÚNE, defecţiuni, s.f. Deranjament, defect care împiedică buna funcţionare a unui maşini, a unui aparat, a unui mecanism, desfăşurarea normală a unei acţiuni etc. [pr.: -ţi-u-] – Din defect. cf. fr. d é f e c t i o n, lat. d e f e c t i o , - o n i s.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEFECŢIÚNE s. defect, defectare, deranjament, dereglare, (livr.) disfuncţionalitate. (defecţiune în funcţio-narea unui aparat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedefecţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), art. defecţiúnea, g.-d. art. defecţiúnii; pl. defecţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEFECŢIÚN//E defecţiunei f. Deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcţioneze normal; defect. [art. defecţiunea; G.-D. defecţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. defection, lat. defectio, defecţiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFECŢIÚNE s.f. 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. (impr.) Deranjament, defect (care împiedică buna funcţionare a unei maşini, a unui aparat etc.) [var. defecţie s.f. / cf. fr.défection, lat. defectio].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNDEFECŢIÚNE s. f. 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcţionare a unei maşini, a unui aparat etc. (< fr. défection, lat. defectio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.