aberaţie

aberaţie
ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. ♢ Aberaţie vizuală = astigmatism (2). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a poziţiei unui astru pe cer datorită mişcării Pământului în jurul Soarelui şi faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepţie, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

aberáţie s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ♢ aberaţie cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ♢ aberaţie cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ABERÁŢIE s. 1. v. absurditate. 2. (fiz.) aberaţie cromatică = cromatism. 3. aberaţie vizuală v. astigmatism.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aberáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aberáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aberáţiei; pl. aberáţii, art. aberáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 01.06.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ABERÁŢI//E aberaţiei f. 1) Deviere de la normă. 2) Defect al unei imagini produs de un instrument optic. ♢ aberaţie vizuală astigmatism. 3) fig. Încălcare conştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greşeală; eroare. [G.-D. aberaţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. aberrato, aberaţieonis, fr. aberration
Trimis de siveco, 01.06.2007. Sursa: NODEX

ABERÁŢIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. v. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acţiunea condiţiilor de mediu. 3. (fiz.) Deformaţie a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberaţie vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcţia adevărată şi de direcţia aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • aberáţie — s. f. (sil. ţi e), art. aberáţia (sil. ţi a), g. d. art. aberáţiei; pl. aberáţii, art. aberáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • coma — CÓMA, come, s.f. (fiz.) 1. Aberaţie a sistemelor optice care constă în apariţia unei imagini în formă de cometă. 2. Aberaţie a lentilelor electronice, caracterizată prin apariţia unei estompări spre periferia imaginii. – Din fr. coma. Trimis de… …   Dicționar Român

  • cromatism — CROMATÍSM s.n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberaţie cromatică. 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanţă de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din …   Dicționar Român

  • aberativ — ABERATÍV, Ă, aberativi, e, adj. (livr.) Care este departe de adevăr, care ţine de aberaţie (1). – Din fr. aberratif. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  aberatív, ă adj. care ţine de aberaţie. (< fr. aberratif) Trimis de tavi,… …   Dicționar Român

  • absurditate — ABSURDITÁTE, absurdităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepţie absurdă; prostie, inepţie. – Din fr. absurdité, lat. absurditas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  absurditáte s. f. caracterul a… …   Dicționar Român

  • astigmatism — ASTIGMATÍSM s.n. Aberaţie a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei şi cristalinului ochiului omenesc, care constă într o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură… …   Dicționar Român

  • cromatic — CROMÁTIC, Ă, cromatici, ce, adj., s.f. I. adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ♢ (fiz.) Aberaţie cromatică = defect al imaginilor obţinute prin lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor. 2. (muz.; în sintagmele) …   Dicționar Român

  • elucubraţie — ELUCUBRÁŢIE, elucubraţii, s.f. Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • aberant — aberánt, ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului simţ; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABERÁNT, Ă, aberanţi, te, adj. Care se abate de la tipul normal sau… …   Dicționar Român

  • acromatic — ACROMÁTIC, Ă, acromatici, ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente, care nu prezintă aberaţie cromatică. – Din fr. achromatique. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”