elucubraţie

elucubraţie
ELUCUBRÁŢIE, elucubraţii, s.f. Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

elucubráţie s. f. (sil. -bra-ţi-e), art. elucubráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. elucubráţiei; pl. elucubráţii, art. elucubráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ELUCUBRÁŢI//E elucubraţiei f. mai ales la pl. Combinaţie de idei haotice şi absurde. [G.-D. elucubraţiei] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, elucubraţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ELUCUBRÁŢIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală şi multă răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (peior.) Combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. [gen. -iei, var. elucubraţiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

ELUCUBRÁŢIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (peior.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. (< fr. élucubration, lat. elucubratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • elucubráţie — s. f. (sil. bra ţi e), art. elucubráţia (sil. ţi a), g. d. art. elucubráţiei; pl. elucubráţii, art. elucubráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • elucubraţiune — ELUCUBRAŢIÚNE s.f. v. elucubraţie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ELUCUBRAŢIÚNE s.f. v. elucubraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • fantasmagorie — FANTASMAGORÍE s. 1. v. închipuire. 2. v. absurditate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g. d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile …   Dicționar Român

  • absurditate — ABSURDITÁTE, absurdităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepţie absurdă; prostie, inepţie. – Din fr. absurdité, lat. absurditas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  absurditáte s. f. caracterul a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”