- indispune
- INDISPÚNE, indispún, vb. III. tranz. şi refl. A(-şi) strica buna dispoziţie; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98A (se) indispune ≠ a (se) învoioşaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA indispune ≠ a bucuraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseliTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeindispúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. şi pl. indispúnă; ger. indispunândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INDISPÚNE indispún tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziţie; a pierde buna dispoziţie. /<fr. indisposerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNINDISPÚNE vb. tr., refl. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.