- enerva
- ENERVÁ, enervez, vb. I. tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde calmul, a-şi ieşi sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.Trimis de claudia, 13.06.2004. Sursa: DEX '98ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl enerva cu insistenţele.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeenervá (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervéz, 3 sg. şi pl. enerveázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ENERV//Á enervaéz tranz. A face să-şi piardă calmul. /<fr. énerverTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ENERV//Á mă enervaéz intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-şi pierde calmul; a se irita. /<fr. énerverTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [cf. fr. énerver, lat. enervare].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.