- irita
- IRITÁ, irít, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o uşoară congestie sau o inflamaţie dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IRITÁ vb. 1. v. inflama. 2. v. enerva.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeiritá vb., ind. prez. 1 sg. irít, 3 sg. şi pl. irítăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA IRITÁ irít tranz. A face să se irite; a enerva. /<fr. irriter, lat. irritareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE IRITÁ mă irít intranz. 1) A deveni din ce în ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre ţesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de iritaţie. /<fr. irriter, lat. irritareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIRITÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) supăra, a (se) mânia. 2. tr. A produce o congestie, o inflamaţie uşoară. [P.i. irít. / < fr. irriter, it., lat. irritare].Trimis de LauraGellner, 13.08.2006. Sursa: DNIRITÁ vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamaţie uşoară. (< fr. /s'/irriter, lat. irritare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.