- iris
- ÍRIS, (I) irisuri, s.n., (II) irişi, s.m. I. s.n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găseşte pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. s.m. (bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÍRIS s. I. (bot.) 1. v. stânjenel. 2. (Iris germanica) stânjen, stânjenel, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stânjeniţă, tulipan, coada-cocoşului, cosiţa-fetelor, floare-vânătă, frunză-lată, iarbă-lată. 3. (Iris variegata) stânjen, stânjenel, (reg,) lilion păsăresc. II. (anat.) (pop.) arcul ochiului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeíris (bot.) s. m., pl. írişiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficíris (anat., fiz.) s. n., pl. írisuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÍRIS1 irisuri n. Membrană colorată a ochiului situată între cornee şi cristalin (în mijlocul căreia se găseşte pupila). /<lat., fr. irisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÍRIS2 írişi m. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale mari, de diferite culori, şi folosită în farmaceutică, parfumerie; stânjenel. 2) Floare a unei astfel de plante. /<fr. irisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÍRIS s.m. Plantă erbacee perenă cu frunze lungi şi cu flori mari, violete, albe sau galbene; (pop.) stânjenel. [< fr. iris].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNÍRIS s.n. 1. (Liv.) Curcubeu, spectru solar. 2. Membrană colorată circulară a ochiului aşezată între cornee şi partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. Diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. [< fr. iris, lat. iris].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNÍRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrană colorată circulară a ochiului, aşezată între cornee şi partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. plantă erbacee perenă cu frunze lungi şi cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel. (< fr., lat. iris)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.