- bucurat
- A bucura ≠ a indispune, a se mâhniTrimis de siveco, 23.02.2009. Sursa: Antonime
Dicționar Român. 2013.
bucurat
Look at other dictionaries:
audienţă — AUDIÉNŢĂ, audienţe, s.f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ♢ expr. A avea audienţă la... = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public … Dicționar Român
comis — CÓMIS, comişi, s.m. Mare dregător în Moldova şi în Ţara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii şi grajdurile curţii domneşti, precum şi aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis. Trimis de Anonim, 27.10.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
când — adv., conj. I. adv. (În propoziţii interogative) În ce moment? în care perioadă de timp? Când a sosit? ♢ expr. Când şi când sau din când în când = câteodată, uneori. Când..., când... = câteodată..., altă dată...; ba..., ba...; uneori..., alteori … Dicționar Român
dizgraţia — DIZGRAŢIÁ, dizgraţiez, vb. I. tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoinţa, de favoarea de care s a bucurat până atunci, a i retrage favoarea. [pr.: ţi a] – Din fr. disgracier (după dizgraţie). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… … Dicționar Român
izbutit — IZBUTÍT, Ă, izbutiţi, te, adj. Care a fost bine realizat, care s a bucurat de succes; reuşit. – v. izbuti. Trimis de valeriu, 25.09.2008. Sursa: DEX 98 Izbutit ≠ neizbutit, nereuşit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime IZBUTÍT adj. v … Dicționar Român
meu — MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. pron. pos. (Precedat de art. al , a , ai , ale ; înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor precum şi numele vorbitorului) A mea e cartea. ♢ (La m. pl., înlocuieşte numele familiei sau rudelor… … Dicționar Român
moară — MOÁRĂ, mori, s.f. 1. Instalaţie special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcţie prevăzută cu asemenea instalaţii. ♢ expr. A i merge (sau a i umbla, a i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) … Dicționar Român
nelumit — nelumít, ă, adj. (reg.) care nu s a bucurat de plăcerile vieţii; care n a apucat să petreacă; nepetrecut. Trimis de blaurb, 01.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
neîmpărtăşit — NEÎMPĂRTĂŞÍT adj. v. INIMĂ (II. 1.). Inima (I 1) considerată ca sediu al sentimentelor umane: a) (În legătură cu bucurii, plăceri) I s a bucurat inima când a auzit vestea cea bună. ♢ loc. adv. După (sau pe) voia (sau pofta) inimii = după plac,… … Dicționar Român
