când

CÂND adv., conj. I. adv. (În propoziţii interogative) În ce moment? în care perioadă de timp? Când a sosit? ♢ expr. Când şi când sau din când în când = câteodată, uneori. Când..., când... = câteodată..., altă dată...; ba..., ba...; uneori..., alteori... II. conj. 1. (Introduce o propoziţie temporală) a) În momentul sau în vremea în care... Când a văzut-o, s-a bucurat. b) După ce. Când i-a pierdut din ochi, s-a ridicat. c) Înainte de (a)..., până (a) nu... Parada începuse când a sosit. d) Deşi; în vreme ce. Când altul s-ar bucura, tu eşti nepăsător. e) Şi (deodată). Au ajuns, când, ce să vezi? 2. (Introduce o propoziţie atributivă în legătură cu noţiuni de timp) (În) care. Acum e timpul când vin copiii. ♢ expr. A (nu) avea când să... = a (nu) avea timpul material necesar să... 3. (Introduce o propoziţie cauzală cu nuanţă temporală) Fiindcă, deoarece, o dată ce. Când ştia că trebuie să plece nu mai putea dormi. 4. (Introduce o propoziţie condiţională) Dacă, de. Ce să spui când nu ai nimic de spus? ♢ expr. Ca şi când = parcă. 5. (Introduce o propoziţie completivă directă) Spune-mi când să vin. – lat. quando.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CÂND conj. 1. (temporal) că. (Acum când ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) dacă. (când vede că ..., pleacă repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru când învie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul când te-am văzut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindcă, întrucât. (când ştiu că vine, sunt emoţionat.) 6. (condiţional) dacă, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, când nici lacrimile nu folosesc.)

Trimis de siveco, 23.03.2008. Sursa: Sinonime



când adv., conjcţ.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



nici când adv. + adv.

Trimis de siveco, 03.06.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



CÂND¹ adv. 1) (în propoziţii interogative) În care timp? În ce moment? când ai venit? ♢ când şi când câteodată; rar; uneori. Din când în când din timp în timp. 2) (introduce propoziţii condiţionale) Dacă; de. Cum să te justifici când eşti vinovat. /<lat. quando

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÂND² conj. 1) După ce. când voi termina, atunci voi veni. 2) În timp ce. când merge îl doare piciorul. ♢ De când (sau de pe când) din timpul când. Pe când în timpul în care. Ca şi când de parcă. /<lat. quando

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cînd adv. şi conj. – 1. Indică o relaţie de coincidenţă temporală nuanţată cu ajutorul prepoziţiilor: coincidenţa termenului iniţial, de cînd; a termenului final, pînă cînd; a termenului mediu, pe cînd. – 2. (Cu cond.) Dacă, în caz că (indică o relaţie condiţionată). – Mr. cîndu, megl. cǫn, istr. căn(d). lat. quando (Puşcariu 364; REW 6932; Candrea-Dens., 344; DAR); cf. it. quando, fr. quand, sp. cuando. – Der. cînduşi, conj. (înv., cînd); cîndai, adv. (poate, posibil), arhaism pe care DAR îl consideră der. din lat. quando alias; cîndva, adv. compus cu va ‹ vrea, ca ceva, cineva; nicicînd, adv.; oarecînd, adv. (înv., vreodată), identic prin formaţie cu oricînd, adv., a cărui var. vericînd, se apropie mai mult de forma primitivă, cf. vreun.

Trimis de blaurb, 01.05.2007. Sursa: DER