ratat — RATÁT, Ă, rataţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care nu a izbutit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare. ♦ (Despre acţiuni) Nereuşit, neizbutit. – v. rata. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RATÁT adj. 1. v.… … Dicționar Român
neizbutit — NEIZBUTÍT, Ă, neizbutiţi, te, adj. Care nu este izbutit; nereuşit. – Ne + izbutit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEIZBUTÍT adj. 1. v. nereuşit. 2. v. eşuat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime neizbutít … Dicționar Român
nimerit — NIMERÍT, Ă, nimeriţi, te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situaţiei, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reuşit, izbutit. [var.: (reg.) nemerít, ă adj.] – v. nimeri.… … Dicționar Român
reuşit — REUŞÍT, Ă, reuşiţi, te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni şi părţi ale corpului lor) Frumos, drăguţ. [pr.: re u ] – v. reuşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Reuşit ≠ nereuşit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
chinuit — CHINUÍT, Ă, chinuiţi, te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferinţe. Viaţă chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (şi nu prea izbutit) – v. chinui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHINUÍT… … Dicționar Român
cântec — CẤNTEC, cântece, s.n. 1. Şir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument; cântare, cânt. ♦ Sunete plăcute, melodioase emise de unele păsări; zumzetul plăcut al unor insecte. ♢ Cântecul lebedei = ultima operă sau ultima manifestare de… … Dicționar Român
datorită — DATORÍTĂ prep. 1. graţie, mulţumită, (înv.) slavă. (datorită lui a izbutit.) 2. pentru. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime datorítă prep. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DATORÍTĂ prep. 1) (exprimă un… … Dicționar Român
greutate — GREUTÁTE, greutăţi, s.f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafeţe (orizontale) pe care se sprijină; însuşirea unui corp de a fi greu; forţă care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime.… … Dicționar Român
mişto — MIŞTÓ adj. invar. (arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mişto = a şi bate joc (de cineva), a l ironiza. – Din ţig. mišto. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MIŞTÓ adj … Dicționar Român
scăpa — SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr o cursă, dintr o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr un necaz, dintr o încurcătură, dintr o situaţie… … Dicționar Român
