ratat — RATÁT, Ă, rataţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care nu a izbutit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare. ♦ (Despre acţiuni) Nereuşit, neizbutit. – v. rata. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RATÁT adj. 1. v.… … Dicționar Român
nereuşit — NEREUŞÍT, Ă, nereuşiţi, te, adj. Care nu este reuşit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eşec, insucces. [pr.: re u ] – Ne + reuşit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEREUŞÍT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat,… … Dicționar Român
abraş — ABRÁŞ, Ă, abraşi, e, adj. 1. (reg.; despre cai) Nărăvaş; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acţiunile omului) fără nici un rezultat; neizbutit, nereuşit. ♢ expr. A ieşi abraş = a nu izbuti. [var.: iabráş, ă] – Din tc. abraş. Trimis de ana… … Dicționar Român
eşuat — EŞUÁT adj. neizbutit, nereuşit, ratat. (O acţiune eşuat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
izbutit — IZBUTÍT, Ă, izbutiţi, te, adj. Care a fost bine realizat, care s a bucurat de succes; reuşit. – v. izbuti. Trimis de valeriu, 25.09.2008. Sursa: DEX 98 Izbutit ≠ neizbutit, nereuşit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime IZBUTÍT adj. v … Dicționar Român
stângaci — STÂNGÁCI, CE, stângaci, ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranţă, de supleţe în mişcări, în exprimare … Dicționar Român