scăpa

SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situaţie grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ intranz. şi tranz. A reuşi să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoţii, a neatenţiei sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ♢ expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obţine ceva. 3. intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfinţit; a fi în declin, a trece de... 4. refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greşeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ♢ expr. (tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudenţă) o indiscreţie. 5. tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ♢ expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ţine (pe cineva sau ceva) sub continuă observaţie. ♦ intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. intranz. A nu reuşi momentan să-şi amintească de... 8. refl. A avea senzaţia acută de defecare sau de urinare, a simţi imperios nevoia de a ieşi afară. – lat. *excappare.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SCĂPÁ vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să scăpa?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a scăpa din robie.) 5. v. ieşi. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A scăpa de o mare obligaţie.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SCĂPÁ vb. v. ajunge, intenţiona, plănui, proiecta, veni.

Trimis de siveco, 26.03.2008. Sursa: Sinonime



scăpá vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. şi pl. scápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SCĂPÁ scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntar să cadă din mână. ♢ scăpa din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. scăpa hăţurile din mână, a pierde iniţiativa într-o acţiune. 2) A lăsa din neatenţie să iasă de sub control. scăpa mieii din ţarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuşi să prindă. scăpa terenul. scăpa momentul. ♢ scăpa ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu scăpa pe cineva (sau ceva) din ochi a ţine sub continuă observaţie. A-i scăpa cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situaţie complicată; a salva; a izbăvi. scăpa de la moarte. 2. tranz. 1) A reuşi să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ♢ scăpa cu fuga a se salva fugind. scăpa cu viaţa (sau cu zile) a-şi salva viaţa dintr-o mare primejdie; a supravieţui. scăpa ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieşi din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărţii îmi scapă. /<lat. excappare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE SCĂPÁ mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). scăpa cu vorba. /<lat. excappare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



scăpá (-ap, -át), vb. – 1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greşeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligaţie sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuşi ceva. – 7. (refl., înv.) A pierde, a înceta să cîştigi. – 8. (refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (refl.) A comite o greşeală, a greşi. – 10. (refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. lat. excappāre (Diez, I, 368; Puşcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).

Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER