neîmpărtăşit

NEÎMPĂRTĂŞÍT adj. v. INIMĂ (II. 1.). Inima (I 1) considerată ca sediu al sentimentelor umane: a) (În legătură cu bucurii, plăceri) I s-a bucurat inima când a auzit vestea cea bună. ♢ loc. adv. După (sau pe) voia (sau pofta) inimii = după plac, nestingherit, cum îi e dorinţa. Cu (sau din) toată inima sau cu dragă inimă = cu tot sufletul, cu foarte mare şi sinceră placere. ♢ expr. A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulţumit. A unge (pe cineva) la inimă = a face (cuiva) plăcere; a încânta, a bucura (pe cineva). Cât îi cere (cuiva) inima = atât cât vrea, cât pofteşte, cât are plăcere. A-i merge (cuiva ceva) la inimă = a-i plăcea (ceva) foarte mult. A-şi călca pe inimă = a renunţa la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere. (A fi) cu inima uşoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conştiinţa împăcată. b) (În legătură cu suferinţe, dureri, necazuri) Îl doare la inimă când vede atâta risipă. ♢ expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi milă de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfârşi la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi colpeşit de durere. A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtăşit, a avea o taină în suflet. [DEX '98]

Trimis de gall, 10.02.2008. Sursa: Neoficial