comis

CÓMIS, comişi, s.m. Mare dregător în Moldova şi în Ţara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii şi grajdurile curţii domneşti, precum şi aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

Trimis de Anonim, 27.10.2008. Sursa: DEX '98



cómis (rang boieresc) s. m., pl. cómişi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



comís (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÓMI//S¹ comisşi m. înv. Dregător care avea în grija sa caii şi grajdurile curţii domneşti. /<ngr. kómis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÓMIS² comisşi m. : Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienţii pentru a obţine comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

Trimis de LauraGellner, 06.01.2005. Sursa: DN



COMÍS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [pl. -suri. / < fr. commis, cf. commettre – a comite].

Trimis de LauraGellner, 06.01.2005. Sursa: DN



comís¹ s.n. (reg.) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DAR



cómis (-şi), s.m. – Dregător. – Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domneşti şi organizarea paradelor militare de Bobotează şi de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc şi era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, şi un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată. lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisŭ (Vasmer, gr., 80). Reprezintă ceea ce era comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. – Der. comisoaie, s.f. (nevastă de comis); comişie, s.f. (înv., dregătoria marelui comis); comişel, s.m. (rîndaş de cai).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER



COMÍS s. n. confiscare de bunuri. (< fr. commis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN