moară

MOÁRĂ, mori, s.f. 1. Instalaţie special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcţie prevăzută cu asemenea instalaţii. ♢ expr. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (şi inutil), a nu-i tăcea gura. Ca la moară = a) pe rând, în ordinea sosirii; b) (în legătură cu verbele "a intra", "a ieşi" sau cu echivalentele acestora) într-un continuu du-te-vino. A(-i) da (cuiva) apă la moară = a-i crea cuiva o situaţie favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru; a încuraja, a stimula. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbeşte, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească. A mâna apa la moara sa = a căuta să tragă singur toate foloasele. A-i umbla (cuiva) moara = a-i merge bine, a-i merge toate din plin. A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje. A ajunge de la moară la râşniţă = a ajunge rău; a decădea, a scăpăta. (livr.) A se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = a întreprinde acţiuni inutile, ridicole; a se lupta cu duşmani ireali. ♦ (depr.; de obicei urmat de determinări ca "hodorogită", "stricată" etc.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. persoană care flecăreşte fără încetare; meliţă. 2. Maşină de lucru sau instalaţie folosită pentru mărunţirea fină a unor materiale tari (minereuri, cărbuni, produse ale industriei chimice etc.); clădire, construcţie prevăzută cu asemenea maşini sau instalaţii. 3. (înv.) Fabrică (în care materia primă era mărunţită, zdrobită, frământată). 4. (reg.) Jocul de ţintar. – lat. mola.

Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



MOÁRĂ s. v. ţintar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MOÁRĂ s. v. ceas, ceasornic, gater, gură, joagăr, morişcă, stomac.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



moáră s. f., g.-d. art. mórii; pl. mori

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MOÁR//Ă mori f. 1) Construcţie prevăzută cu instalaţii speciale pentru măcinarea cerealelor. moară de vânt. moară de apă. moară cu aburi. ♢ A turna apă la moarăa cuiva (sau a-i da cuiva apă la moară) a-i crea cuiva o situaţie favorabilă (pentru a înfăptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la moară a) a-i apărea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situaţia în folosul cuiva. A se bate cu morile de vânt a) a întreprinde acţiuni inutile; b) a lupta cu duşmani închipuiţi. A ajunge de la moară la râşniţă a sărăci. moară stricată (sau hodorogită, spartă, neferecată) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la moară a) a împiedica pe cineva să facă ceva; a paraliza cuiva mişcările; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trăi ca găina la moară a trăi în belşug. 2) Maşină pentru mărunţirea unor materiale tari (minereuri, pietriş etc.) /<lat. mola

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



moáră (móri), s.f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (arg.) Ceas. – 3. Jocul de ţintar. – Mr., megl. moară. lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s.m. cu suf. -ar (după Puşcariu 1108 şi Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriţă), s.f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s.f. şi n. (ocupaţie de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morişcă, s.f. (moară de mînă; jucărie; guraliv).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER