moarte

MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj. şi adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericeşti; despre păcate, greşeli) care atrage osânda veşnică; c) loc, adj. şi adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ♢ loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-şi face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. ♢ expr. Pe viaţă şi pe moarte = a) din toate puterile, cu înverşunare, punându-si viaţa în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morţii = (a fi) în agonie. Între viaţă şi moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morţii = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morţii = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se nelinişti extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n ţigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alţii; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaşte) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (jur.) Moarte declarată = situaţie juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ fig. Dispariţie, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. ♢ expr. (fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuţie. expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (înv. şi pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuieşte sau se crede că pricinuieşte moarte (1). ♢ expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. – lat. mors, tis.

Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



Moarte ≠ înviere, naştere, nemurire, reînviere, viaţă, nemoarte

Trimis de siveco, 03.02.2007. Sursa: Antonime



MOÁRTE s. 1. decedare, deces, dispariţie, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieişte, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârşenie, săvârşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeş. (moarte unei persoane.) 2. (fig.) mormânt, somnul de veci. (Acolo şi-a găsit moarte.) 3. moarte aparentă v. letargie. 4. v. crimă.

Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Sinonime



MOÁRTE s. v. dispariţie, epidemie, molimă, mortalitate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OAIA-MÓRŢILOR s. v. becaţă, becaţină.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



SUFLETUL-MÓRŢILOR s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



moárte s. f., g.-d. art. mórţii; pl. morţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



oáia-mórţilor s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MOÁRT//E morţi f. 1) Oprire definitivă a tuturor funcţiilor vitale ale unui organism; încetare, stingere din viaţă; deces. ♢ moarte biologică încetare a tuturor proceselor vitale, care duce la pieirea organismului ca sistem biologic. moarte aparentă letargie. moarte clinică (sau relativă) prima fază a decesului, constând în încetarea activităţii cardiace şi a respiraţiei, în care reanimarea este încă posibilă. Pe viaţă şi pe moarte a) din toate puterile; b) cu riscul vieţii. A fi bolnav de moarte (sau a se zbate de moarte, a se afla între viaţă şi moarte, a fi pe patul de moarte sau a fi pe patul morţii, a trage de moarte, a fi în gura morţii) a fi grav bolnav. A da mâna cu moarteea (sau a vedea moarteea cu ochii) a se afla într-o situaţie foarte periculoasă. A muri de moarte bună a muri de bătrâneţe. Viaţă fără (de) moarte viaţă veşnică, nemuritoare. A fi uitat de moarte a fi foarte bătrân. 2) Lipsire de viaţă (premeditat sau din întâmplare); omor; ucidere. ♢ A face moarte de om a comite o crimă. 3) Fapt care duce la încetarea din viaţă. 4) Mortalitate cauzată de un dezastru. ♢ Asta e moarteea mea (ta, lui etc.) a) asta e preferinţa (sau slăbiciunea) mea (ta, lui etc.); b) acesta este lucrul cel mai nesuferit pentru cineva. 5) jur. Pedeapsă capitală; execuţie. 6) Făptură groaznică reprezentând un schelet cu o coasă, care seceră vieţile omeneşti. ♢ Bun să-l trimiţi după moarte se spune despre o persoană, care, fiind trimisă undeva, este aşteptată prea mult. 7): moarteea-puricelui plantă erbacee, din familia compozeelor cu tulpina şi frunzele păroase şi cu flori galbene. [G.-D. morţii] /<lat. mors, moartetis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



moárte (mórţi), s.f. – 1. Sfîrşit, deces. – 2. Omucid, omor. – Mr. moarte, megl. moarti. lat. mortem (Puşcariu 1104; Candrea-Dens., 1175; REW 5688), cf. alb. mortë (Philippide, II, 648), it., port. morte, fr., cat. mort, sp. muerte. – cf. mort, muri. – Der. neol. mortal, adj., din fr. mortal; mortalitate, s.f., din fr. mortalité; inmortalitate, s.f, din fr. immortalité; mortifica, vb., din fr. mortifier; mortificaţi(un)e, s.f., din fr. mortification; mortuar, adj., din fr. mortuaire.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER