- năduf
- NĂDÚF (3), nădufuri, s.n. (pop.) 1. Senzaţie de greutate în respiraţie, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbuşitoare; caniculă, arşiţă, zăpuşeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [var.: (reg.) năduh s.n.] – Din sl. *naduch. .Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Năduf ≠ răcoareTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBURUIANĂ-DE-NĂDÚF s. v. pojarniţă, sunătoare.Trimis de siveco, 23.02.2008. Sursa: SinonimeNĂDÚF s. caniculă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeNĂDÚF s. v. apă, astmă, ciudă, coada-vacii, dispnee, enervare, furie, gelozie, invidie, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, înecăciune, înnăduşeală, înverşunare, jale, mânie, năduşeală, necaz, nervozitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, salvie, sudoare, sufocare, supărare, surescitabilitate, surescitare, transpiraţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenădúf s. n., (supărări) pl. nădúfuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNĂDÚF nădufuri n. pop. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă şi sufocantă a aerului; căldură înăbuşitoare; năduşeală; zăduf; zăpuşeală. 2) Senzaţie de sufocare pe care o simte cineva în cazul unor boli. 3) Supărare amestecată cu părere de rău sau cu invidie. ♢ A fi plin de năduf a fi foarte supărat. A-şi vărsa năduful a-şi spune necazul. /<sl. naduchTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnădúf (nădúfuri), s.n. – 1. Sufocare, greutate la respirat. – 2. Zăpuşeală. – var. (înv.) năduh. sb. neduh, slov., rut. naduha (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 104; Conev 91; Vasmer, II, 209), cf. rus. nedug "suferinţă" şi duh. – Der. (î)năduşi, vb. (a transpira, a asuda; refl., a se sufoca); năduşeală, s.f. (sudoare, transpiraţie; asfixie); năduşitor, adj. (care te face să transpiri); nată, s.f. (Trans., înv., răceală, guturai), din mag. mátha ‹ slov. nadiha (Cihac, II, 517).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.