arsură

ARSÚRĂ, arsuri, s.f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzaţie dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.; senzaţie usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acţiunea focului sau a unei substanţe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acţiunea focului sau a unei substanţe corosive. 3. Loc unde a ars o pădure. 4. Strat de oxid produs pe suprafaţa unei piese metalice în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic. – lat. arsura.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ARSÚRĂ s. 1. (MED,; mai ales la pl.) usturime, (reg.) jig, jigăraie. (Simte arsurăi gastrice.) 2. scrum. (arsură de pe fundul unui vas.) 3. jarişte, pârlitură, (pop.) arsătură, (înv. şi reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală. (Locul ars în pădure se numeşte arsură.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ARSÚRĂ s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



arsúră s. f., g.-d. art. arsúrii; pl. arsúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ARSÚR//Ă arsurăi f. 1) Parte a unui obiect sau a unui ţesut expusă acţiunii focului. 2) Rană provocată de foc, de căldură, de un agent chimic. 3) Senzaţie dureroasă cauzată de o boală, de sete etc. 4) Strat de oxid format pe suprafaţa unui metal în timpul încălzirii acestuia la temperaturi înalte. 5) pop. Căldură puternică specifică zilelor de vară; caniculă; arşiţă. /<lat. arsura

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



arsúră (arsúri), s.f. – 1. Incendiu. – 2. Faptul de a arde. – 3. Căldură, dogoare. – 4. Vînt cald. – 5. Coastă de munte unde s-a produs un incendiu. lat. ārsūra (Puşcariu 130; REW 682; DAR); cf. it., prov., cat. arsura, v. fr. arsure, sp. asura (Corominas, I, 399). În parte, se află în concurenţă cu arşiţă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER