parapon

PARÁPON s.n. (înv., reg. şi fam.) Supărare; tristeţe; necaz, ciudă. [acc. şi: parapón] – Din ngr. paráponon.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PARAPÓN s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulţumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, supărare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



parápon s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PARÁPON n. înv. fam. Dispoziţie rea; indispoziţie; supărare. /<ngr. paráponon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



parapón (-oáne), s.n. – Supărare, ceartă, motiv de discordie. – Mr. parapun. ngr. παράπονον (Cihac, II, 683; Gáldi 220). – Der. paraponisi, vb. refl. (a se plînge, a se supăra), din ngr. παραπονῶ, aorist παραπόνησα (Graur, BL, IV, 107).

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DER