- invidie
- INVÍDIE, invidii, s.f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., în Bucov.) băsău, (înv. şi reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcăşeală, zăcăşie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. şi Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpştire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade invidie; simte o invidie nestăpânită faţă de...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeinvídie s. f. (sil. -di-e), art. invídia (sil. -di-a), g.-d. art. invídiei; pl. invídii, art. invídiile (sil. -di-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINVÍDI//E invidiei f. Sentiment de nemulţumire egoistă provocat de succesele, situaţia sau calităţile cuiva; pizma; ciudă. [G.-D. invidiei; Sil. -di-e] /<lat. invidiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINVÍDIE s.f. Sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calităţile altuia; pizmă, ciudă. [gen. -iei. / < lat., it. invidia].Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DNINVÍDIE s. f. sentiment de necaz şi de ciudă provocat de succesele sau calităţile altuia; pizmă. (< it., lat. invidia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.