- invidia
- INVIDIÁ, invidiez, vb. I. tranz. 1. A fi stăpânit de invidie faţă de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reuşita, bunăstarea, calităţile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparţine altuia. [pr.: -di-a] – Din it. invidiare.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INVIDIÁ vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a râvni, a răpşti, a zavistui.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeinvidiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidiéz, 3 sg. şi pl. invidiáză, 1 pl. invidiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. invidiéze; ger. invidiínd (sil. -di-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INVIDI//Á invidiaéz tranz. 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calităţi străine) A dori foarte mult, intenţionând să posede. [Sil. -di-a] /Din invidieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE INVIDI//Á pers. 3 se invidiaáză intranz. A se afla în relaţii de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINVIDIÁ vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A râvni, a dori ceva străin. [pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare].Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DNINVIDIÁ vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♢ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.