- gelos
- GELÓS, -OÁSĂ, geloşi, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ţine mult la ceva şi se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaş. – Din it. geloso.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GELÓS adj. 1. (rar) bănuitor, (pop.) temător, (înv.) zuliar. (Un soţ gelos.) 2. v. invidios.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegelós adj. m., pl. gelóşi; f. sg. geloásă, pl. geloáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGEL//ÓS gelosoásă (gelosóşi, gelosoáse) şi substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă gelozie; stăpânit de gelozie. 2) Care manifestă invidie; plin de invidie; invidios; pizmaş. /<it. gelosoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGELÓS, -OÁSĂ adj. 1. Stăpânit de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ţine mult la ceva. 2. (Rar) Invidios, pizmaş. [< it. geloso].Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DNGELÓS, -OÁSĂ adj. 1. stăpânit de gelozie; care manifestă gelozie. 2. invidios. (< it. geloso)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgelós (geloásă), adj. – 1. Care suferă de gelozie. – 2. Invidios. it. geloso (sec. XIX), cf. zel. – Der. gelozie, s.f. (sentiment chinuitor că fiinţa iubită este necredincioasă; invidie); gelozi, vb. (a fi gelos), lipseşte din dicţionare, cu toate că este curent (apare la Bassarabescu). Eset dublet al lui jaluzea, s.f., din fr. jalousie, şi ai lui jaluzie, s.f. (gelozie), înv., de la acelaşi cuvînt fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.