- supăralnic
- supărálnic, supărálnică, adj. (înv.) 1. supărător. 2. supărăcios. 3. (reg.) supărat, abătut, amărât, cătrănit.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
supăralnic
Look at other dictionaries:
supăra — SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); … Dicționar Român
