- poznă
- PÓZNĂ, pozne. s.f. (pop. şi fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârneşte râsul. 2. Situaţie, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudăţenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – et. nec.Trimis de ana_zecheru, 05.04.2004. Sursa: DEX '98PÓZNĂ s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, năzbâtie, ştrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (S-a lăsat de poznăe.) 3. v. farsă. 4. boroboaţă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, şotie, trăsnaie, (reg.) boaţă, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărâmbă, (Mold. şi Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce poznă a mai făcut?) 5. v. năzbâtie. 6. gafă, prostie. (Te rog să mă scuzi pentru poznă pe care am făcut-o fără să vreau.) 7. v. încurcătură. 8. v. ciudăţenie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÓZNĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepóznă s. f., g.-d. art. póznei; pl. pózneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÓZN//Ă poznăe f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboaţă; năzbâtie; şotie; bazaconie; drăcie. 2) pop. Întâmplare sau situaţie ciudată; comedie. Mare poznă. 3) Vorbă care provoacă hazul; vorbă năstruşnică. [G.-D. poznei] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpóznă (pózne), s.f. – 1. Boroboaţă, trăsnaie. – 2. Belea, bucluc. Origine incertă. Pare legat de sl. poznanije "cunoştinţă", dar evoluţia semantică nu este clară. Alte explicaţii nu sînt mai bune: din sl. posmechŭ "rîs" (Cihac, II, 289); din germ. Posen "glume" (Tiktin; Scriban). – Der. poznaş, adj. (hazliu, glumeţ; ştrengar; rar, ciudat; primejdios, periculos). Rut. pozna provine din rom.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.