- dănănăi
- dănănăí, pers. 3 sg. dănănăie, vb. IV (refl., reg.) 1. a se legăna, a oscila. 2. a cânta tărăgănat.Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DARdănănăí (-ăésc, -ít), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creaţie expresivă, cf. bănănăi, dănăi. – Der. dăndănae (var. dănănae), s.f. (extravaganţă, aiureală), din încrucişarea cu dandana.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.