pácoste — s. f., g. d. art. pácostei; pl. pácoste … Romanian orthography
Nicu Ceauşescu — (pronounced|ˈniku tʃauˈʃesku (September 1, 1951 ndash;September 26 1996) was the third child of Romanian leader Nicolae and Elena Ceauşescu. He was a close associate of his father s political regime and considered the President s heir… … Wikipedia
Nicu Ceaușescu — (Romanian pronunciation: [ˈniku tʃauˈʃesku] (September 1, 1951 – September 26, 1996) was the youngest child of Romanian leader Nicolae and Elena Ceaușescu. He was a close associate of his father s political regime and considered the… … Wikipedia
bedă — BÉDĂ, bede, s.f. (înv. şi reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DLRM BÉDĂ s. v. aghiuţă, bănuială, belea, bucluc, dandana, demon, diavol, drac, încornoratul, încurcătură, naiba, năpastă, neajuns, necaz,… … Dicționar Român
dănănaie — DĂNĂNÁIE, dănănăi, s.f. (reg.) 1. Ciudăţenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂNĂNÁIE s. v. balamuc, bazaconie, belea, bizarerie,… … Dicționar Român
nacafa — NACAFÁ, nacafale, s.f. (înv. şi reg.) 1. Pretenţie; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [pl. şi: năcăfale] – Din tc. nafaka. Trimis de romac, 18.05.2004. Sursa: DEX 98 NACAFÁ s. v. belea, bucluc, capriciu … Dicționar Român
osândă — OSẤNDĂ, osânde, s.f. (pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ♢ expr. A şi face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (reg.) A şi face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a… … Dicționar Român
plagă — PLÁGĂ, plăgi, s.f. 1. Leziune a ţesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situaţie nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004.… … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
râie — RẤIE s.f. 1. (pop.) Boală de piele la oameni şi la animale, cauzată de un parazit şi caracterizată prin apariţia unor bubuliţe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ♢ expr. Se ţine ca râia de om, se zice despre cineva… … Dicționar Român
