nacafa

nacafa
NACAFÁ, nacafale, s.f. (înv. şi reg.) 1. Pretenţie; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [pl. şi: năcăfale] – Din tc. nafaka.
Trimis de romac, 18.05.2004. Sursa: DEX '98

NACAFÁ s. v. belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, încurcătură, maimuţăreală, moft, naz, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obişnuinţă, pacoste, pocinog, poftă, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană.
Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Sinonime

nacafá s. f., art. nacafáua, g.-d. art. nacafálei; pl. nacafále
Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • nafaca — NAFACÁ s. v. leafă, remuneraţie, retribuţie, salariu. Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime  nafacá, nafacále, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistenţă (în bani şi în natură) ce i revin unei persoane; porţie, tain, mertic. 2.… …   Dicționar Român

  • capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie …   Dicționar Român

  • maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… …   Dicționar Român

  • necaz — NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristeţe, amărăciune; suferinţă. ♢ expr. La necaz = în momente de supărare; într un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală; neajuns,… …   Dicționar Român

  • năcăfală — năcăfálă v. nacafá Trimis de gall, 06.02.2008. Sursa: DOOM 2 …   Dicționar Român

  • obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb …   Dicționar Român

  • supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”