inculpare

inculpare
INCULPÁRE s.f. Acţiunea de a inculpa şi rezultatul ei; acuzare, învinuire. – v. inculpa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Inculpare ≠ dezvinovăţire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

INCULPÁRE s. v. acuzaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

inculpáre s. f., g.-d. art. inculpării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INCULPÁRE s.f. Acţiunea de a inculpa şi rezultatul ei; învinuire. [< inculpa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • inculper — [ ɛ̃kylpe ] v. tr. <conjug. : 1> • 1526; lat. inculpare, de culpa « faute » 1 ♦ Vx Considérer comme coupable d une faute. ⇒ accuser, vx incriminer. On l inculpait à tort de mensonge. 2 ♦ Mod. Dr. Imputer à (qqn) une infraction sanctionnée… …   Encyclopédie Universelle

  • inculpa — INCULPÁ, incúlp, vb. I. tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în faţa unei instanţe judecătoreşti). – Din fr. inculper, lat. inculpare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăţi Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • inculpar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: inculpar inculpando inculpado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. inculpo inculpas inculpa inculpamos… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • inculpar — (Del lat. inculpare.) ► verbo transitivo DERECHO Atribuir una culpa o delito a una persona: ■ el acusado inculpó a dos personas más en el secuestro. ANTÓNIMO exculpar * * * inculpar («de») tr. *Atribuir a ↘alguien cualquier culpa o delito. ≃… …   Enciclopedia Universal

  • inculpation — [ ɛ̃kylpasjɔ̃ ] n. f. • 1740; h. XVIe; de inculper ♦ Action d inculper. Dr. Imputation officielle d un crime ou d un délit à un individu contre qui est, en conséquence, dirigée une procédure d instruction (terme remplacé en 1993 par mise en… …   Encyclopédie Universelle

  • Inculpate — In*cul pate, v. t. [imp. & p. p. {Inculpated}; p. pr. & vb. n. {Inculpating}.] [LL. inculpatus, p. p. of inculpare to blame; pref. in in + culpa fault. See {Culpable}.] Note: [A word of recent introduction.] To blame; to impute guilt to; to… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Inculpated — Inculpate In*cul pate, v. t. [imp. & p. p. {Inculpated}; p. pr. & vb. n. {Inculpating}.] [LL. inculpatus, p. p. of inculpare to blame; pref. in in + culpa fault. See {Culpable}.] Note: [A word of recent introduction.] To blame; to impute guilt… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Inculpating — Inculpate In*cul pate, v. t. [imp. & p. p. {Inculpated}; p. pr. & vb. n. {Inculpating}.] [LL. inculpatus, p. p. of inculpare to blame; pref. in in + culpa fault. See {Culpable}.] Note: [A word of recent introduction.] To blame; to impute guilt… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • inculpate — inculpation, n. inculpatory /in kul peuh tawr ee, tohr ee/, adj. /in kul payt, in kul payt/, v.t., inculpated, inculpating. 1. to charge with fault; blame; accuse. 2. to involve in a charge; incriminate. [1790 1800; < LL inculpatus ptp. of… …   Universalium

  • Inkulpant — In|kul|pạnt, der; en, en [zu spätlat. inculpans (Gen.: inculpantis), 1. Part. von: inculpare, ↑inkulpieren] (Rechtsspr. veraltet): Ankläger, Beschuldiger …   Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”