justifier — [ ʒystifje ] v. tr. <conjug. : 7> • v. 1120 sens 2; lat. ecclés. justificare 1 ♦ (1564) Rare Rendre juste, conforme à la justice. « Ne pouvant fortifier la justice, on a justifié la force » (Pascal). 2 ♦ Innocenter (qqn) en expliquant sa… … Encyclopédie Universelle
scuză — SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o … Dicționar Român
motivare — MOTIVÁRE, motivări, s.f. Acţiunea de a motiva şi rezultatul ei; justificare. ♦ spec. Bilet prin care se justifică absenţele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – v. motiva. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Motivare ≠… … Dicționar Român
raţiune — RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi… … Dicționar Român
justificateur — justificateur, trice [ ʒystifikatɶr, tris ] adj. et n. m. • 1512; bas lat. justificator 1 ♦ Qui justifie. ⇒ justificatif. 2 ♦ N. m. (1723) Techn. Ouvrier typographe qui fait la justification (3o). ♢ Outil qui sert à la justification. ●… … Encyclopédie Universelle
justificatif — justificatif, ive [ ʒystifikatif, iv ] adj. • 1535; du supin du lat. ecclés. justificare « justifier » 1 ♦ Qui sert à justifier qqn. Fait, mémoire, témoignage justificatif. Qui légitime (qqch.). 2 ♦ Qui sert à prouver ce qu on allègue. Fournir… … Encyclopédie Universelle
alibi — ALIBÍ, alibiuri, s.n. 1. Dovadă de nevinovăţie rezultată din constatarea că, la data săvârşirii infracţiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârşirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. fig.… … Dicționar Român
justifica — JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi; a motiva. 2. refl. A da explicaţii cu privire la o atitudine, o acţiune etc; a se dezvinovăţi. 3. tranz. A dovedi… … Dicționar Român
justificaţie — JUSTIFICÁŢIE, justificaţii, s.f. Justificare. [var.: justificaţiúne s.f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, onis. Trimis de cata, 28.09.2006. Sursa: DEX 98 JUSTIFICÁŢIE s. v. justificare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
justificar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: justificar justificando justificado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. justifico justificas justifica … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
