raţiune

raţiune
RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi şi raţionamente. 2. Temei, motiv, justificare. ♢ Raţiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ♢ expr. Raţiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existenţa (unui lucru). 3. (mat.) Raţie (2). [pr.: -ţi-u-] – Din lat. ratio, -onis.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Raţiune ≠ nebunie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RAŢIÚNE s. 1. v. minte. 2. v. inteligenţă. 3. v. judecată. 4. gândire, intelect, înţelegere, judecată, minte, (fig.) cap. (Are o raţiune extrem de limpede.) 5. judecată, minte, (rar) cunoştinţă, (pop. şi fam.) glagore, (înv.) rezon. (O raţiune normală.) 6. judecată, minte, raţionament, (înv.) socoătă, socoteală, socotinţă. (Are o raţiune sănătoasă.) 7. chibzuială. 8. v. justificare. 9. v. rost. 10. v. semnificaţie. 11. v. cauză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

raţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. raţiúnii; (motive) pl. raţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RAŢIÚN//E raţiunei f. 1) Facultate umană a omului de a gândi şi de a înţelege sensul şi relaţiile dintre fenomene; judecată; minte; intelect. 2) Explicaţie a unei acţiuni sau stări. [Sil. -ţi-o-] /<lat. ratio, raţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RAŢIÚNE s.f. 1. Facultate a omului de a cunoaşte, de a înţelege şi de a judeca; judecată, gândire; inteligenţă. 2. Temei, justificare, motiv. ♢ Raţiunea de a fi (a unui lucru). 3. v. raţie. [pron. -ţi-u-. / < lat. ratio, cf. fr. ration, it. ragione].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RAŢIÚNE s. f. 1. facultate a omului de a cunoaşte, operând cu noţiuni, judecăţi, raţionamente, de a pătrunde dincolo de aparenţele lucrurilor şi fenomenelor; judecată, gândire; inteligenţă. 2. motiv, cauză, justificare, temei. ♢ raţiune de stat = teorie politică şi diplomatică potrivit căreia interesele generale primează asupra oricăror considerente de drept sau morală. o ă de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică existenţa (unui lucru). ♢ scop, ţel. (< lat. ratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

raţiúne (raţiúni), s.f. – Judecată, gîndire. lat. rationem (sec. XIX). Este dubletul lui raţie, s.f. (porţie), care se foloseşte doar în matematică cu sensul de "judecată" (media şi extrema raţie). – Der. (din fr., dar adaptate la baza lat.) raţiona, vb.; raţional, adj.; raţionalism, s.n.; raţionament, s.n. cf. şi alt dublet, rezon, s.n., din fr. raison, der. rezonabil, adj., din fr. raisonnable.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • raţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. raţiúnii; (motive) pl. raţiúni …   Romanian orthography

  • raţional — RAŢIONÁL, Ă, raţionali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile şi cerinţele raţiunii; care poate fi conceput cu ajutorul raţiunii. ♦ (În filozofia raţionalistă) Izvorât sau dedus din raţiune, considerat ca independent de experienţă… …   Dicționar Român

  • minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… …   Dicționar Român

  • cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt …   Dicționar Român

  • judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… …   Dicționar Român

  • spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… …   Dicționar Român

  • cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… …   Dicționar Român

  • misologie — MISOLOGÍE s.f. (livr.) Ură faţă de raţiune. – Din fr. misologie. Trimis de laurap, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  misologíe s. f., art. misología, g. d. misologíi, art. misologíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • numen — NÚMEN s.n. Lucru în sine, cunoscut numai prin raţiune, în opoziţie cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  númen s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NÚMEN …   Dicționar Român

  • raţiona — RAŢIONÁ1, raţionez, vb. I. intranz. A gândi în mod logic, a judeca raţional. [pr.: ţi o ] – Din raţiune (după fr. raisonner). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RAŢIONÁ2, raţionez, vb. I. tranz. A face raţii; a raţionaliza (2). [ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”