- raţă
- RÁŢĂ, raţe, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice şi sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat şi turtit, cu trunchiul scurt şi îndesat, şi cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas). ♢ Raţă sălbatică = strămoşul celor mai multe raţe domestice, foarte asemănătoare cu acestea şi apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Raţă domestică = denumire dată multiplelor varietăţi provenite prin domesticirea raţei sălbatice şi deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calităţile productive etc. ♢ expr. (A merge, a se mişca, a umbla) ca o raţă = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – cf. alb. r o s ë , scr. r a c a .Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RÁŢĂ s. v. ploscă, urinar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRAŢĂ MÍCĂ s. v. sarselă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeURZICA-RÁŢEI s. v. măcrişul, calului, ştevie.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeráţă s. f., g.-d. art. ráţei; pl. ráţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficráţă sălbátică s. f. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÁŢ//Ă1 raţăe f. 1) Pasăre înotătoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la vârf, cu picioare scurte şi palmate şi cu penaj divers colorat. raţă domestică. raţă sălbatică. ♢ A umbla (sau a merge) ca o raţă (sau ca raţăa) a merge legănat. 2) Carne de astfel de pasăre. raţă friptă. / cf. alb. rosë, sb. racaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÁŢĂ2 f. art. 1) Dans popular executat de perechi, cu paşi legănaţi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cf. alb. rosë, sb. racaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXráţă (ráţe), s.f. – Pasăre inotătoare cu ciocul lat şi turtit. – Mr. rosă. sl. (sb., slov. raca, bg. rĕca, sb. race), cf. alb. rosë (› mr.) mag. réce (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din dacă (Hasdeu, cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der. răţoi, s.m. (masculul raţei); răţoi, vb. refl. (a se răsti la cineva, a ridica vocea; a se făli, a face pe); răţoială, s.f. (umflare în pene, lăudăroşenie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.