iertăciune

iertăciune: IERTĂCIÚNE, iertăciuni, s.f. (înv. şi pop.) Iertare. ♢ expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supăraţi! A-şi lua iertăciune = a cere iertare de la rude şi de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduinţă, permisiune. – Ierta + suf. -ăciune.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IERTĂCIÚNE s. v. iertare, scuză.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

iertăciúne s. f. (sil. ier-), g.-d. art. iertăciúnii; pl. iertăciúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IERTĂCIÚN//E iertăciunei f. 1) înv. v. IERTARE. ♢ Să fie cu iertăciune să nu vă supăraţi; să mă scuzaţi. 2) folc. Ritual nupţial, care constă în declamarea unor versuri la despărţirea miresei de părinţi. /a ierta + suf. iertăciuneăciune

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

ierta — IERTÁ, iert, vb. I. tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♢ expr. A l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să l ierte, spun cei… … Dicționar Român
iertare — IERTÁRE, iertări, s.f. Acţiunea de a ierta şi rezultatul ei; iertăciune. ♦ Scuză. ♢ expr. Să avem iertare! = a) să ne scuzaţi! b) cred că nu ai dreptate! – v. ierta. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IERTÁRE s., interj. 1. s. v.… … Dicționar Român
scuză — SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias