graţiere

graţiere
GRAŢIÉRE, graţieri, s.f. Acţiunea de a graţia şi rezultatul ei. [pr.: -ţi-e-] – v. graţia.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Graţiere ≠ condamnare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

GRAŢIÉRE s. (jur.) (înv.) graţie. (Condamnatul a obţinut graţiere.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

graţiére s. f. (sil. -ţi-e-), g.-d. art graţiérii; pl. graţiéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRAŢIÉR//E graţierei f. 1) v. A GRAŢIA. 2) Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat. 3) Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. /v. a graţia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GRAŢIÉRE s.f. Iertare de pedeapsă a unui condamnat. [< graţia].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • condamnare — CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare… …   Dicționar Român

  • dizgraţiere — DIZGRAŢIÉRE, dizgraţieri, s.f. Acţiunea de a dizgraţia. [pr.: ţi e ] – v. dizgraţia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dizgraţiére s. f. → graţiere Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  DIZGRAŢIÉRE s.f.… …   Dicționar Român

  • graţia — GRAŢIÁ, graţiez, vb. I. tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parţială sau totală, în executarea pedepsei, printr un act emis de şeful statului. [pr.: ţi a] – Din fr. gracier. cf. it. g r a z i a r e. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • graţie — GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau… …   Dicționar Român

  • itlac — itlác, itlácuri, s.n. (înv.) punere în libertate a unui prizonier, iertarea unui surghiunit; eliberare. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR  itlác ( curi), s.n. – Graţiere, punere în libertate a unui deţinut. tc. itlak (Şeineanu, III, 71).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”