- indulgenţă
- INDULGÉNŢĂ, (2) indulgenţe, s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Iertare totală sau parţială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioşilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conţine textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obţine această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.Trimis de valeriu, 01.03.2007. Sursa: DEX '98Indulgenţă ≠ exigenţăTrimis de siveco, 23.02.2008. Sursa: AntonimeINDULGÉNŢĂ s. 1. v. iertare. 2. v. îngăduinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeindulgénţă s. f., g.-d. art. indulgénţei; (hârtii) pl. indulgénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINDULGÉNŢ//Ă indulgenţăe f. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgentă; uşurinţă de a ierta; îngăduinţă. 3) (în biserica catolică) Iertare totală sau parţială a păcatelor acordată credincioşilor în schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, lat. indulcentiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDULGÉNŢĂ s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani. [cf. fr. indulgence, lat. indulgentia].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINDULGÉNŢĂ s. f. 1. atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă. 2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.