indulgenţă

indulgenţă
INDULGÉNŢĂ, (2) indulgenţe, s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Iertare totală sau parţială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioşilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conţine textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obţine această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.
Trimis de valeriu, 01.03.2007. Sursa: DEX '98

Indulgenţă ≠ exigenţă
Trimis de siveco, 23.02.2008. Sursa: Antonime

INDULGÉNŢĂ s. 1. v. iertare. 2. v. îngăduinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

indulgénţă s. f., g.-d. art. indulgénţei; (hârtii) pl. indulgénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDULGÉNŢ//Ă indulgenţăe f. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgentă; uşurinţă de a ierta; îngăduinţă. 3) (în biserica catolică) Iertare totală sau parţială a păcatelor acordată credincioşilor în schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, lat. indulcentia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INDULGÉNŢĂ s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani. [cf. fr. indulgence, lat. indulgentia].
Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INDULGÉNŢĂ s. f. 1. atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă. 2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • indulgénţã — s. f., g. d. art. indulgénţei; (hârtii) pl. indulgénţe …   Romanian orthography

  • clemenţă — CLEMÉNŢĂ, clemenţe, s.f. (livr.) Indulgenţă, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior faţă de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence. Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX 98  CLEMÉNŢĂ s. v. iertare, indulgenţă, îndu rare,… …   Dicționar Român

  • tolerantism — TOLERANTÍSM s.n. Atitudine de indulgenţă, de toleranţă (religioasă). – Din fr. tolérantisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOLERANTÍSM s. v. indulgenţă, îngăduinţă, îngăduire, toleranţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • toleranţă — TOLERÁNŢĂ, toleranţe, s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduinţă, indulgenţă. ♦ Casă de toleranţă = stabiliment în care se practică prostituţia; bordel. 2. Obişnuinţă sau dispoziţie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanţe …   Dicționar Român

  • aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98  ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… …   Dicționar Român

  • indulgent — INDULGÉNT, Ă, indulgenţi, te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, ntis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Indulgent ≠ exigent, riguros, sever,… …   Dicționar Român

  • sever — SEVÉR, Ă, severi, e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă şi pedepseşte fară indulgenţă; exigent, pretenţios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanţe atenuante; rigid.… …   Dicționar Român

  • îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98  Îngăduinţă ≠ …   Dicționar Român

  • jubileu — JUBILÉU, jubilee, s.n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. Trimis de cata, 12.04.2002. Sursa: DEX 98  jubiléu s. n., art. jubiléul; pl.… …   Dicționar Român

  • venie — vénie s. f., pl. vénii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  VÉNIE s.f. (Liv.) 1. Indulgenţă, iertare; bunăvoinţă; pronie. 2. Suplicare. [gen. iei. / < lat., it. venia]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”