- indulgent
- INDULGÉNT, -Ă, indulgenţi, -te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strictTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.Trimis de siveco, 25.02.2008. Sursa: Sinonimeindulgént adj. m., pl. indulgénţi; f. sg. indulgéntă, pl. indulgénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINDULGÉN//T indulgenttă (indulgentţi, indulgentte) 1) (despre persoane) Care iartă cu uşurinţă greşelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bună înţelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine indulgenttă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, indulgentntisTrimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: NODEXINDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [cf. fr. indulgent, lat. indulgens].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgenţă; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)Trimis de raduborza, 04.03.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.