jubileu

JUBILÉU, jubilee, s.n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus.

Trimis de cata, 12.04.2002. Sursa: DEX '98



jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JUBILÉ//U jubileue n. 1) înv. Sărbătoare celebrată de vechii evrei la fiecare cincizeci de ani. 2) Aniversare a unui număr rotund de ani de la producerea unui eveniment important în viaţa unei persoane, colectivităţi, instituţii. /<fr. jubilé, lat. jubilaeus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JUBILÉU s.n. 1. Sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul în care, o dată la douăzeci şi cinci de ani, papa acorda credincioşilor catolici o indulgenţă plenară. 3. Sărbătoare în onoarea unei persoane care deţine de cincizeci de ani o funcţie; aniversare a cincizeci de ani, (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment, de la înfiinţarea unei instituţii etc. 4. Cântec al populaţiei de culoare din S.U.a. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [pron. -leu, pl. -ee (pron. -le-e), -euri. / < fr. jubilé, cf. lat. iubilaeus, ebr. yobel].

Trimis de LauraGellner, 11.05.2005. Sursa: DN



JUBILÉU s. n. 1. sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare 5⁰ de ani de la un eveniment. 2. anul în care, o dată la 2⁵ de ani, papa acorda credincioşilor catolici o indulgenţă plenară. 3. sărbătoare în onoarea unei persoane care deţine de 5⁰ de ani o funcţie; aniversare a 5⁰ de ani; (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment. 4. cântec al populaţiei de culoare din SUA prin referiri la un viitor fericit, liber. (< fr. jubilé, lat. iubilaeus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN