- aspru
- ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron.Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX '98ÁSPRU, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o senzaţie specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare şi ţepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari şi ţepoase. 2. (Despre apă) Care conţine (din abundenţă) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înţepător; acru. II. fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverşunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferinţe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgenţă, sever, neînduplecat, necruţător. Purtarea aspră. – lat. asper.Trimis de cata, 11.02.2004. Sursa: DEX '98Aspru ≠ blând, moaleTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÁSPRU adj. v. anevoios, auster, dificil, grav, greu, sever, sobru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÁSPRU adj., adv. 1. adj. scorţos, zgrunţuros, (rar) grunzuros, zgrunţuit, (livr.) rugos. (O suprafaţă aspru.) 2. adj. v. înăsprit. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. brutal, câinesc, câinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare aspru.) 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbeşte cu un ton aspru.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe aspru.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă aspru.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. înverşunat. 10. adj. aprig, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleştat. (O bătălie aspru.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) câinesc, câinos. (O vreme aspru.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeáspru adj. m., pl. áspri; f. sg. áspră, pl. áspreTrimis de siveco, 27.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficáspru s. m., pl. áspri, art. áspriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÁSPR//U1 aspruă (asprui, asprue) 1) Care are suprafaţa zgrunţuroasă; cu asperităţi. 2) (despre perii, păr etc.) Care are firele tari, ţepoase. 3) (despre apă) Care conţine săruri peste limita admisă; dur. 4) (despre făină) Care nu este măcinată mărunt. 5) Care se suportă greu; care întrece măsură obişnuită. Ger aspru. Vânt aspru. 6) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; fără indulgenţă; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asperTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁSPR//U2 asprui m. Monedă turcească care a circulat şi în ţările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. áspronTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXáspru (áspră), adj. – 1. Tare, dur (în sens propriu şi figurat). – 2. (adv.) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. lat. asper (Puşcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. cf. dubletul următor. Der. aspreală, s.f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face să devină aspru); asprime, s.f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face să devină aspru, încordat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERáspru (áspri), s.m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în ţările romîne, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, şi 1/80 dintr-un leu (adică o leţcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
