Dicționar Român. 2013.
grimasă — GRIMÁSĂ, grimase, s.f. Strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ fig. Aparenţă înşelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRIMÁSĂ s. schimonoseală … Dicționar Român
maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… … Dicționar Român
desfigurare — DESFIGURÁRE, desfigurări, s.f. Faptul de a desfigura; urâţire, pocire, sluţire. – v. desfigura. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESFIGURÁRE s. deformare, deformaţie, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare,… … Dicționar Român
fasole — FASÓLE s.f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, albe verzui, roz sau roşii, cultivată pentru păstăile şi pentru seminţele sale, folosite în alimentaţie (Phaseolus … Dicționar Român
mutră — MÚTRĂ, mutre, s.f. (fam.) Figură, obraz, faţă; p. ext. înfăţişare, fizionomie. ♢ expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine. După mutra cuiva = după condiţia socială a cuiva. A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de… … Dicționar Român
rictus — RÍCTUS, rictusuri, s.n. Contracţie a muşchilor feţei, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracţie, care apare în unele boli ale sistemului nervos şi dă impresia de râs forţat. – Din fr., lat.… … Dicționar Român
schilomoneală — schilomoneálă, schilomonéli, s.f. (reg.) 1. schimonoseală. 2. afectare, fandoseală (în gesturi, comportare). 3. atitudine ridicolă. Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
schimoseală — SCHIMOSEÁLĂ s.f. v. schimonoseală. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
schimă — SCHÍMĂ, schime, s.f. I. 1. Ordin călugăresc sau preoţesc; tagmă, cin. 2. Haină călugărească. II. Gest, mişcare prin care cineva vrea să exprime ceva. ♦ Mişcare a feţei; grimasă, strâmbătură. – Din ngr. schima. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… … Dicționar Român
scălâmbaie — scălâmbáie, scălâmbắi, s.f. (reg.) scălâmbăitură, strâmbătură, schimonoseală (cu membrele inferioare). Trimis de blaurb, 24.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
