mutră

MÚTRĂ, mutre, s.f. (fam.) Figură, obraz, faţă; p. ext. înfăţişare, fizionomie. ♢ expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine. După mutra cuiva = după condiţia socială a cuiva. A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de acord. ♦ p. ext. Persoană, individ. – Din ngr. mútra (pl. lui mútron).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÚTRĂ s. v. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, fizionomie, individ, ins, înfăţişare, mină, obraz, om, persoană.

Trimis de siveco, 29.08.2008. Sursa: Sinonime



mútră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mútrei; pl. mútre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MÚTR//Ă mutrăe f. pop. 1) Faţă antipatică. 2) Ansamblu de trăsături specifice feţei; expresie a feţei; chip; fizionomie; mină. 3) Fiinţă umană; om; persoană. /<ngr. mútra

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mútră (mútre), s.f. – 1. Faţă, mină, chip. – 2. Strîmbătură, grimasă, schimonoseală. – 3. Fasoane, nazuri. – Mr. mutră. ngr. μοῦτρον (Tiktin; Gáldi 212), cf. bg. mutra, sl. motriti (a privi) › mr. mutrescu, megl. măntres, mutriri (a privi). – Der. mutros, adj. (năzuros).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER