- puşti
- PUŞTI, puşti, s.m. (fam.) Băiat tânăr, băieţaş, copil; copil ştrengar. – cf. tc. p u ş t "desfrânat".Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98PUŞTI s. pici, prichindel, ţânc, (reg.) pricolici, (fam.) zgâmboi, (fig.) năpârstoc. (Un puşti de vreo 5 ani.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePUŞTI s. v. băieţaş, băieţel, copilaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepuşti s. m., art. púştiul; pl. puştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUŞTI puşti m. fam. 1) Băiat mic; băieţel; pici. 2) Copil ştrengar. /cf. turc. puştTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpúşti (púşti), s.m. – 1. (înv.) Pederast, sodomit. – 2. Tînăr, flăcău, copil. – var. puşchi. Mr. puştu "golan", megl. puşt. tc. puşt "desfrînat" (Şeineanu, II, 298; Tiktin; Ronzevalle 60), cf. ngr. πούστης, alb., bg., sb. pušt (după Cihac, II, 301, rom. ar proveni din sb., căci autorul îl consideră drept cuvînt autentic sl.). Cu sens injurios s-a pierdut aproape complet în limba actuală, dar mai este evident la Alecsandri. – Der. puştan, s.m. (tînăr, copil); puştancă, s.f. (fată); puştime, s.f. (mulţime de copii); puşlău, s.m. (leneş, puturos), probabil în loc de *puştlău, cu suf. expresiv, ca în fătălău, bătălău; puşlanie, s.f. (lenevie; trîndăvie); puşlama, s.f. (leneş, puturos; golan), a cărui der. nu este clară, probabil direct dintr-un cuvînt tc. neatestat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.