şui

ŞUI¹, ŞÚIE, şui, şuie, adj. (reg.) Subţire; zvelt; mlădios. – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98



ŞUI², ŞÚIE, şui, şuie, adj. (fam.) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, ţicnit; nătâng. – Din sl. šuj.

Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98



ŞUI adj. v. astmatic, diform, hidos, hâd monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, subţiratic, subţire, suplu, urât, zvelt.

Trimis de siveco, 07.08.2008. Sursa: Sinonime



ŞUI adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŞUI s. v. artrită, astmă, cancer, emfizem pulmonar, gută, hemoroizi, lues, neoplasm, podagră, retevei, scrofule, scrofuloză, scurtătură, sifilis, tumoare malignă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şui (zvelt; strâmb; nătâng) adj. m., pl. şui; f. sg. şi pl. şúie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞUI¹ şuie adj. reg. (despre fiinţe) Care este graţios şi uşor în mişcări; mlădios. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ŞUI² şuie adj. şi substantival fam. Care este lipsit de judecată sănătoasă; tulburat la cap; zălud; zurliu; tuieş. /<sl. šuj

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



şui¹, şui, s.m. (reg.) insectă mică şi dăunătoare care trăieşte în lemn şi-l roade; car.

Trimis de blaurb, 27.02.2007. Sursa: DAR



şui³, şúie, s.n. (reg.) lingură mare cu care se scoate jintuiala.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



şui⁶, şúie, adj., s.n. şi f. (reg.) 1. (adj.) zvelt, subţire; îngust, mic; înalt, mlădios. 2. (s.n.) semn făcut la urechea oilor. 3. (s.f.) nume de peşte.

Trimis de blaurb, 27.02.2007. Sursa: DAR



şuí (-uésc, -ít), vb. – A fluiera, a bîzîi. Creaţie expresivă, probabil în loc *şiui, cf. chiui, ţiui. – Der. şuet, s.n. (susur, murmur).

Trimis de blaurb, 08.02.2009. Sursa: DER



şúi (-ie), adj. – Subţire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati "a subţia". Legătura cu ceh., slov. šuhaj "zvelt" (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. şuia, vb. refl. (a subţia); şuieţ, adj. (delicat); şuiat, adj. (subţire, se zice despre fierul de marcat); şuierătură, s.f. (fier de marcat); şuiţă, s.f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puţin sigură).

Trimis de blaurb, 04.03.2009. Sursa: DER



şúi (-íe), adj. – Zăpăcit, fluşturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ Semasiol., 104), cf. pol. szuja "mizerabil". După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja "neisprăvit", care este acelaşi cuvînt pol.

Trimis de blaurb, 08.02.2009. Sursa: DER



şúi (-iuri), s.n. – (Trans., Mold.) Astmă. Mag. süly "artrită" (Candrea; Gáldi, Dict., 159).

Trimis de blaurb, 08.02.2009. Sursa: DER