- ponciş
- PONCÍŞ, -Ă, poncişi, -e, adj., adv. (reg.) I. adj. 1. (Despre ochi) Încrucişat, saşiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziş. ♢ expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciş = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. adv. 1. Cruciş, chiorâş; fig. cu ciudă, cu duşmănie. A se uita ponciş. 2. De-a curmezişul, pieziş. ♢ expr. (Substantivat) A sta de-a poncişul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. "deal" < magh.) + suf. -iş.Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98PONCÍŞ adj. v. abrupt, aplecat, drept, înclinat, perpendicular, pieptiş, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, strabic, vertical.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePONCÍŞ adj., adv. v. chiorâş, cruciş, încru-cişat, oblic, pieziş, saşiu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePONCÍŞ adv. v. chiondorâş, strâmb.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeponcíş adj. m., pl. poncíşi; f. sg. poncíşă, pl. poncíşeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPONCÍŞ1 adv. pop. 1) (pe lângă verbele privirii) În cruce; cruciş; chiorâş. A privi ponciş. 2) fig. Cu duşmănie; cu ciudă. A se uita ponciş. 3) De-a curmezişul; pieziş. A porni ponciş. ♢ De-a poncişul în contra; împotrivă. /ponc + suf. poncişişTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPONCÍŞ2 poncişă (poncişi, poncişe) pop. 1) (despre ochi sau privire) Care este orientat cruciş; saşiu; încrucişat. 2) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu un unghi de înclinaţie mare; abrupt; repede. /ponc + suf. poncişişTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.