împoncişa

împoncişa: ÎMPONCIŞÁ, împoncişez, vb. I. (înv.) 1. refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. tranz. A înfige un obiect ascuţit; a împlânta. – În + poncif.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPONCIŞÁ vb. v. împotrivi, opune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împoncişá vb., ind. prez. 1 sg. împoncişéz, 3 sg. şi pl. împoncişeáză, 1 pl. împoncişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. împoncişéze; ger. împoncişând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPONCIŞ//Á împoncişaéz tranz. pop. (obiecte ascuţite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuţişul; a înfige; a împlânta. /în + ponciş

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPONCIŞ//Á mă împoncişaéz intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciş

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

împoncişare — ÎMPONCIŞÁRE, împoncişări, s.f. (înv.) Acţiunea de a (se) împoncişa şi rezultatul ei; conflict; împotrivire. [var.: împuncişáre s.f.] – v. împoncişa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPONCIŞÁRE s. v. animozitate, ceartă, con flict,… … Dicționar Român
poncişa — poncişá, poncişéz, vb. I (înv.; despre arme) a încrucişa în luptă; a împoncişa. Trimis de blaurb, 11.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
împoncişat — ÎMPONCIŞÁT, Ă, imponcişaţi, te, adj. (înv.) Aşezat ponciş; încrucişat. – v. împoncişa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPONCIŞÁT adj. v. încrucişat, întretăiat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
împotrivi — ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. şi reg.) a se potrivi,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias