împotrivi

împotrivi
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. şi reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncişa, a se încurmezişa, a se semeţi. (S-a împotrivi acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împotriví vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împotrivésc, imperf. 3 sg. împotriveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împotriveáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE ÎMPOTRIV//Í mă împotriviésc intranz. 1) A opune rezistenţă. împotrivi duşmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se împotrivieşte oricărui abuz. /Din împotrivă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • opune — OPÚNE, opún, vb. III. 1. tranz. A pune în faţa cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forţă), a pune piedici, a ţine piept; a zădărnici. 2. tranz. A pune faţă în faţă două… …   Dicționar Român

  • rezista — REZISTÁ, rezist, vb. I. intranz. A se împotrivi, a ţine piept; a opune rezistenţă; a nu ceda la acţiunea unor forţe din afară; a nu se lăsa învins, a se ţine tare. – Din fr. résister, lat. resistere. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • irezistibil — IREZISTÍBIL, Ă, irezistibili, e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IREZISTÍBIL adj. cuceritor. (Un zâmbet irezistibil.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… …   Dicționar Român

  • apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 …   Dicționar Român

  • ceda — CEDÁ, cedez, vb. I. 1. tranz. A renunţa (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanţă unei alte persoane. 2. intranz. A da cuiva dreptate într o discuţie, a nu se mai împotrivi; a se …   Dicționar Român

  • lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit …   Dicționar Român

  • negativism — NEGATIVÍSM s.n. 1. Atitudine de ignorare voită sau de respingere sistematică şi fără discernământ a ceva care de fapt are şi elemente pozitive. 2. Simptom care apare în unele boli mintale şi care se caracterizează prin tendinţa bolnavului de a se …   Dicționar Român

  • poară — POÁRĂ s.f. (reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ♢ loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ♢ expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora. Trimis de oprocopiuc …   Dicționar Român

  • potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”