opoziţie — OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc … Dicționar Român
rezistenţă — REZISTÉNŢĂ, rezistenţe, s.f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziţie, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului şi menţinerea poziţiilor proprii. ♦ Mişcare populară antifascistă de eliberare, desfăşurată… … Dicționar Român
opune — OPÚNE, opún, vb. III. 1. tranz. A pune în faţa cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forţă), a pune piedici, a ţine piept; a zădărnici. 2. tranz. A pune faţă în faţă două… … Dicționar Român
opunere — OPÚNERE, opuneri, s.f. Acţiunea de a (se) opune şi rezultatul ei; punere faţă în faţă; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziţie. – v. opune. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OPÚNERE s. v. împotrivire. Trimis de… … Dicționar Român
reacţie — REÁCŢIE, reacţii, s.f. I. 1. Faptul de a reacţiona; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (biol.) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acţiunii unui excitant (venit din interior sau din afară). 3. (chim.) Fenomen de… … Dicționar Român
reacţiune — REACŢIÚNE s.f. v. reacţie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Reacţiune ≠ acţiune Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime reacţiúne (pol., fiz.) s. f. (sil. re ac ) acţiune Trimis de siveco, 10.0 … Dicționar Român
refractarism — REFRACTARÍSM s.n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. ism. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 refractarísm s. n. (sil. frac ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
împoncişare — ÎMPONCIŞÁRE, împoncişări, s.f. (înv.) Acţiunea de a (se) împoncişa şi rezultatul ei; conflict; împotrivire. [var.: împuncişáre s.f.] – v. împoncişa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPONCIŞÁRE s. v. animozitate, ceartă, con flict,… … Dicționar Român
împotriveală — ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s.f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziţie, rezistenţă. – Împotrivi + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPOTRIVEÁLĂ s. v. împotrivire, opoziţie, opunere, rezistenţă. Trimis de… … Dicționar Român
cerbice — CERBÍCE s.f. 1. Ceafă, grumaz. ♢ expr. A fi tare de cerbice = a fi dârz, neînduplecat. 2. fig. Mândrie; împotrivire. – lat. cervix, icia. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CERBÍCE s. (tehn.) (pop.) drug. (cerbice la jujeu.) Tr … Dicționar Român
