opunere

opunere
OPÚNERE, opuneri, s.f. Acţiunea de a (se) opune şi rezultatul ei; punere faţă în faţă; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziţie. – v. opune.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OPÚNERE s. v. împotrivire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

opúnere s. f. punere
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • opoziţie — OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc …   Dicționar Român

  • rezistenţă — REZISTÉNŢĂ, rezistenţe, s.f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziţie, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului şi menţinerea poziţiilor proprii. ♦ Mişcare populară antifascistă de eliberare, desfăşurată… …   Dicționar Român

  • obstrucţie — OBSTRÚCŢIE, obstrucţii, s.f. 1. (med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; …   Dicționar Român

  • împotrivire — ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s.f. Acţiunea de a se împotrivi şi rezultatul ei; opoziţie, rezistenţă, opunere, împotriveală. – v. împotrivi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Împotrivire ≠ neîmpotrivire Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • bâc — BÂC, BÂC BÂC (cioc cioc, sâc) interj. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DOOM  BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanţa tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau… …   Dicționar Român

  • contestaţie — CONTESTÁŢIE, contestaţii, s.f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătoreşti) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior… …   Dicționar Român

  • frondă — FRÓNDĂ, fronde, s.f. Mişcare social politică din Franţa, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ fig. Opoziţie neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde. Trimis… …   Dicționar Român

  • potrivire — POTRIVÍRE, potriviri, s.f. Acţiunea de a (se) potrivi şi rezultatul ei; potrivit1. – v. potrivi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Potrivire ≠ nepotrivire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  POTRIVÍRE s. 1. v. ajustare …   Dicționar Român

  • potrivnicie — POTRIVNICÍE, potrivnicii, s.f. Împrejurare nefavorabilă; obstacol, piedică, dificultate (în calea realizării a ceva). [var.: (înv.) protivnicíe s.f.] – Potrivnic + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POTRIVNICÍE s. v.… …   Dicționar Român

  • pricinuire — PRICINUÍRE s.f. Acţiunea de a pricinui. – v. pricinui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRICINUÍRE s. 1. v. provocare. 2. creare, determi nare, producere, provocare, stârnire. (pricinuire unei stări de tensiune.) Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”