pricinuire

pricinuire
PRICINUÍRE s.f. Acţiunea de a pricinui. – v. pricinui.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PRICINUÍRE s. 1. v. provocare. 2. creare, determi-nare, producere, provocare, stârnire. (pricinuire unei stări de tensiune.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRICINUÍRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, motiv, neînţelegere, nemulţumire, neplăcere, ocazie, opo-ziţie, opunere, pretext, pricină, prilej, rezistenţă, supărare, vrajbă, zâzanie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pricinuíre s. f., g.-d. art. pricinuírii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • provocare — PROVOCÁRE, provocări, s.f. Acţiunea de a provoca şi rezultatul ei; provocaţie. – v. provoca. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmuţire. 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o provocare.) 4.… …   Dicționar Român

  • determinare — DETERMINÁRE, determinări, s.f. Faptul de a determina. ♦ (concr.) Cuvânt sau propoziţie care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonate acestora. – v. determina. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • nemulţumire — NEMULŢUMÍRE, nemulţumiri, s.f. Faptul de a fi nemulţumit; stare a celui nemulţumit; supărare, mâhnire; insatisfacţie, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [var.: (reg.) nemulţămíre s.f.] – Ne + mulţumire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • neplăcere — NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s.f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulţumire îndurate de cineva. – Ne + plăcere.… …   Dicționar Român

  • neînţelegere — NEÎNŢELÉGERE, neînţelegeri, s.f. Faptul de a nu (se) înţelege, lipsă de înţelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greşite a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. – Ne + înţelegere.… …   Dicționar Român

  • ocazie — OCÁZIE, ocazii, s.f. 1. Situaţie, împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. ♢ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebii, de circumstanţă; b) loc. adj.… …   Dicționar Român

  • prilej — PRILÉJ, prilejuri, s.n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ♢ expr. (înv. şi reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. Trimis de ana zecheru, 15.04.2004. Sursa: DEX 98  PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2 …   Dicționar Român

  • producere — PRODÚCERE, produceri, s.f. Acţiunea de a (se) produce şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Producţie (1). ♦ (înv.) Operă, producţie artistică, literară. – v. produce. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRODÚCERE s. 1. v. confecţionare. 2. v …   Dicționar Român

  • provocaţie — PROVOCÁŢIE, provocaţii, s.f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  PROVOCÁŢIE s. v. aţâţare, cauzare, declanşare, determinare, generare, incitare, instigare, instigaţie,… …   Dicționar Român

  • supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”