- provocare
- PROVOCÁRE, provocări, s.f. Acţiunea de a provoca şi rezultatul ei; provocaţie. – v. provoca.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmuţire. 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o provocare.) 4. chemare, invitare. (provocare cuiva la luptă.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, stârnire. (provocare unei stări de ...) 6. cauzare, declanşare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, (rar) provocaţie. (provocare unei puternice reacţii.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROVOCÁRE s. v. raportare, referinţă, refe-rire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprovocáre s. f., g.-d. art. provocării; pl. provocăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROVOCÁRE s.f. Acţiunea de a provoca şi rezultatul ei; (spec.) aţâţare, instigare. [< provoca].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPROVOCÁRE s. f. 1. acţiunea de a provoca. 2. (jur.) aducere a cuiva, prin diverse acţiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoţie favorabilă comiterii unei infracţiuni. 3. producere artificială a unei boli, a unui avort. (< provoca)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.