- contestaţie
- CONTESTÁŢIE, contestaţii, s.f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătoreşti) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea (revizui) sau anularea hotărârii respective. – Din fr. contestation, lat. contestatio.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONTESTÁŢIE s. (jur.) întâmpinare. (A înaintat o contestaţie împotriva deciziei ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecontestáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. contestáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. contestáţiei; pl. contestáţii, art. contestáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTESTÁŢI//E contestaţiei f. Plângere îndreptată împotriva unei hotărâri. [art. contestaţia; G.-D. contestaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. contestation, lat. contestatio, contestaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTESTÁŢIE s.f. (jur.) Cerere de anulare a executării unei hotărâri pentru vicii de formă. ♦ Memoriu prin care se cere revizuirea sau anularea unui act, a unei măsuri etc. [gen. -iei, var. contestaţiune s.f. / cf. fr. contestation, it. contestazione, lat. contestatio].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONTESTÁŢIE s. f. plângere, obiecţie scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătoreşti. ♢ memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior. (< fr. contestation, lat. contestatio)Trimis de raduborza, 24.11.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.